Multe profeții din Biblie sunt duble. În astfel de cazuri, un profet vorbește sub inspirația lui Dumnezeu și o primă împlinire a profeției are loc. Apoi, mai târziu, adesea la sfârșitul veacului, înainte de revenirea lui Hristos, are loc o împlinire finală, ultimă.
robertstrob/iStock/Thinkstock
Un exemplu excelent de dualitate se găsește într-o predicție făcută de Ioel despre Duhul Sfânt (Ioel 2:28-32 – Ioel 3:1-2).
Dumnezeu l-a inspirat pe apostolul Petru să citeze din acest pasaj pentru a descrie evenimentele din ziua Cincizecimii, când Dumnezeu a întemeiat Biserica după învierea lui Isus (Fapte 2:14-21). Manifestări miraculoase ale puterii lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt au avut loc într-adevăr atunci (Fapte 2:1-12). Dar acestea au fost doar prima împlinire a profeției lui Ioel. Împlinirea finală va avea loc la vremea sfârșitului și va implica, printre altele, adunarea națiunilor la judecata lui Dumnezeu în Valea lui Iosafat. Acest lucru nu s-a împlinit în ziua Cincizecimii. Vedem deci că profețiile pot fi duble.
În mod similar, Dumnezeu a inspirat multe alte profeții cu semnificații duale. Ele s-au aplicat ca avertismente pentru israeliții din acea vreme și ca avertismente pentru descendenții moderni ai aceluiași popor. Populația Marii Britanii, Statelor Unite, Canadei, Australiei și Noii Zeelande precum națiunile din nord-vestul Europei care reprezintă aceste popoare astăzi ar face bine să țină cont de aceste avertismente.